După ce Israel a pierdut în Kosovo și a remizat cu Elveția, cel mai facil scenariu prin care echipa națională se poate califica la EURO 2024 ține exclusiv de meciul direct cu Israel, programat sâmbătă seară în Ungaria, la Felcsut. Avem nevoie de un punct, un singur punct cu Israel și deja suntem la turneul final, fără să depindem cumva de rezultatul partidei cu Elveția de pe Arena Națională! Toate calculele calificării la EURO 2024 sunt AICI. Dar știai de câte ori a fost naționala noastră în fața unei astfel de situații? Și cum au reușit tricolorii să gestioneze o astfel de șansă uriașă în preliminariile din toate timpurile? ProSport îți prezintă în exclusivitate concluziile unei analize spectaculoase, realizată în premieră!
Am parcurs toate campaniile de calificare la turnee finale europene și mondiale din istoria echipei noastre naționale, desfășurate în format cu grupe preliminare, precum este și cel utilizat pentru accederea la EURO 2024 din Germania. Și am selectat doar acele situații similare contextului României de azi pentru a răspunde la o întrebare cu puternice semnificații: ce au făcut tricolorii atunci când un egal le era suficient pentru calificare?
Cum au știut să gestioneze marile oportunități de acest tip? Putem învăța din lecțiile de succes pentru o sărbătoare românească la EURO 2024? Ne-a rămas un tipar al obiectivului îndeplinit în ADN-ul fotbalistic la acest nivel?
Înainte de a parcurge concluziile analizei, practic episoadele din istorie când România fost la o remiză de un turneu final, să ne bucurăm că bilanțul este unul extrem de încurajator:
Cronologic, primul caz vine din preliminariile Cupei Mondiale 1958. Și este și singurul cu deznodământ trist! Semn că, pe parcurs, naționala a câștigat încrederea și jucătorii capabili să gestioneze mai eficient astfel de șanse.
CONTEXT: În preliminariile europene pentru Mondialul Suedia 1958, tricolorii au făcut parte dintr-o grupă cu trei naționale. Doar primul loc a mers la turneul final. S-a jucat tur-retur, ca acum, în grupă, iar pentru victorie se acordau 2 puncte.
CLASAMENT ÎNAINTEA MECIULUI
MECIUL: Iugoslavia – România. Ultimul din calendarul grupei, pe 17 noiembrie 1957, după ce tricolorii bătuseră Grecia acasă și în deplasare, iar cu Iugoslavia remizaseră 1-1 pe teren propriu. Iugoslavii pierduseră însă puncte în Grecia, 0-0. Ne trebuia un rezultat de egalitate și mergeam la World Cup 1958!
POVESTEA: La Belgrad, în fața a 55.000 de suporteri, 70.000 după alte surse, România a menținut la pauză un 0-0 câștigător pe arena JNA, Partizan de azi. La reluare însă, Milos Milutinovic a deschis scorul în minutul 52, din lovitură liberă de la marginea careului zonă centrală, iar peste doar șase minute a mărit diferența, în fața naționalei noastre care nu a avut putere de reacție. Șut din careu, balon respins în plasă de Costică Toma. S-a încheiat 2-0 pentru Iugoslavia, ulterior Milutinovic a ajuns inclusiv selecționer al Iugoslaviei, în anii ’80.
ECHIPA ROMÂNIEI
Rămânem în zona preliminariilor de Mondial, dar avansăm spre ediția 1970 și tonul se schimbă! Episodul generației Guadalajara deschide seria de succes în abordarea meciurilor decisive când un punct ne era suficient pentru calificare, precum acum, spre EURO 2024!
CONTEXT: România a făcut parte dintr-o grupă cu 4 echipe, tot sistem tur-retur, tot 2 puncte la victorie. Primul loc se califica la Mondialul 1970 din Mexic.
MECIUL: România – Grecia. Programat pe 16 noiembrie 1969, ultimul meci din grupă potrivit calendarului. O remiză ne era suficientă pentru prezența la Mondial. Tricolorii pierduseră doar în Portugalia, 0-3 în startul preliminariilor, în rest victorii cu Elveția acasă – deplasare, succes cu Portugalia la București și un 2-2 la Atena cu Grecia, „dublă” Florea Dumitrache.
POVESTEA: Undeva la 90.000 de români pe „23 August”, vedeta Domazos revenea în echipa Greciei după un conflict cu selecționerul, așa cum și israelianul Zahavi a făcut acum, în drumul nostru spre EURO 2024! România a început cu curaj, atacând, și a dominat startul partidei, iar când jocul a început să se echilibreze și tindea să devină unul pe contre, a deschis scorul prin reluarea cu capul a lui Dembrovschi (foto jos, alături de Mircea Lucescu), din corner, minutul 36. Tricolorii au atacat și după pauză, dar șutul spectaculos al lui Domazos (50), din afara careului, a fixat scorul final, 1-1. După egalare, România s-a apărat eficient, ba chiar și-a mai creat câteva șanse de gol.
Prima calificare la EURO în formatul modern al competiției, pentru ediția EURO 1984 și, culmea, situație identică aceleia în care ne aflăm acum, spre EURO 2024! Un semn al istoriei că putem fi curajoși și eficienți fața marilor provocări pe care ni le-am creat, până la urmă.
CONTEXT: România a făcut parte în preliminarii dintr-o grupă cu 5 echipe, doar prima clasată mergea la EURO! S-a jucat tur-retur, tot cu 2 puncte la victorie.
MECIUL: Cehoslovacia – România. Era penultimul din calendarul grupei, pe 30 noiembrie 1983, urmându-i un Italia – Cipru fără miză. Suedia își disputase toate partidele. Practic, aveam nevoie de o remiză la Bratislava pentru locul 1 și participarea la EURO 1984. Tricolorii remizaseră cu Italia la Florența, 0-0, și pierduseră acasă cu Cehoslovacia, 0-1, în rest doar victorii! Inclusiv istoricul 1-0 cu Italia de la București, gol Boloni!
POVESTEA: La Bratislava, cu aproximativ 60.000 de suporteri alături, pe ploaie și un teren greu, gazdele au forțat încrâncenat victoria. La 0-0, arbitrul maghiar Palotai a anulat două goluri Cehoslovaciei! În prima repriză, pentru henț, iar în a doua, pentru ofsaid. Imediat după a doua decizie, Geolgău a deschis scorul (62). Luhovy a egalat pentru scorul final în minutul 85. Așadar, 1-1 și calificare pentru tricolori!
Drumul spre cea mai mare performanță din istoria naționalei noastre a început în preliminariile pentru World Cup 1994 cu o calificare obținută prin victoria celebră de la Cardiff, dar într-o partidă în care un punct ne era suficient pentru prezența la Mondial!
CONTEXT: România a făcut parte dintr-o grupă cu 6 echipe, primele două clasate la final mergeau la Campionatul Mondial. S-a jucat tur-retur, cu 3 puncte la victorie.
MECIUL: Țara Galilor – România. Pe 17 noiembrie 1993, ultima rundă din grupă, când se mai juca și Belgia cu Cehia și Slovacia (denumire conjuncturală, Cehoslovacia s-a destrămat pe durata preliminariilor). Un egal ne era suficient la Cardiff, indiferent de rezultatul celuilalt meci. Pierdusem 0-1 în Belgia și 2-5 în șocul de la Kosice, remizasem 1-1 acasă cu cehii și slovacii. În rest, victorii.
POVESTEA: Chiar că poveste! 40.000 de galezi pe The Arms Park din Cardiff, un Lupescu reprofilat din mijlocaș, stoper, și șutul magnific al lui Hagi, din minutul 32, pentru 1-0 România! Egalarea lui Saunders (61) și imediat penalty ratat de Bodin, minutul 63, singurul penalty ratat din carieră, după cum avea să mărturisească! Răducioiu, în minutul 83, avea să liniștească lucrurile. Succes cu 2-1 pentru tricolori, după mari emoții și… visul cel mare abia începea!
Un egal în drumul spre EURO 2000 care ne-a convenit de minune, iar finalmente i-a ajutat și pe adversari!
CONTEXT: Grupă de 6 formații pentru România, primul loc mergea direct la EURO, locurile secunde în baraj, doar cel mai bun loc 2 avea parte de calificarea directă. Jocuri tur-retur, 3 puncte la victorie.
MECIUL: România – Portugalia. Era penultima rundă din grupă aceasta, a duelului nostru cu lusitanii. România avea o formalitate în ultima etapă, deplasare în Liechtenstein, iar Portugalia întâlnea acasă Ungaria. Naționala noastră nu era sigură de locul 1 în grupă, așadar de calificare directă, decât la egal. Și s-a obținut, cu noi câștigând finalmente grupa, după 3-0 în Liechenstein, iar Portugalia mergând la EURO 2000 direct, cel mai bun loc secund din preliminarii, după 3-0 acasă cu maghiarii.
POVESTEA: O remiză, 1-1, cu 24.000 de fani în Ghencea, scrisă prin golurile lui Hagi (36) și Figo (45). Reușita noastră a venit dintr-o lovitură liberă executată de Hagi, deviată de Viorel Moldovan, cu mingea trecând printre picioarele lui Ciobotariu pentru gol. Lusitanii au marcat tot din lovitură liberă, de la marginea careului nostru.
Ultima situație când ne-a trebuit un punct în preliminarii, am reușit calificarea, dar de data aceasta nu a fost vorba de un turneu final, ci doar de prezența la un baraj pentru o astfel de competiție. Mai exact, drumul întrerupt spre World Cup 2002, prin barajul incredibil cu Slovenia…
CONTEXT: Grupă de 5 naționale pentru tricolori, primul loc mergea direct la Mondial, locul doi se califica pentru baraj. S-a jucat în grupă tur-retur, cu 3 puncte la victorie.
MECIUL: Ungaria – România. Programat pe 5 septembrie 2001, penultima etapă din calendarul grupei. Italia mai avea de jucat acasă cu Ungaria, în ultima rundă, iar România, cu Georgia, pe teren propriu, la închiderea grupei. Așadar, meciul de la Budapesta ne-ar fi asigurat, printr-o remiză, prezența la baraj prin ocuparea 100% a poziției secunde în ierarhia finală. Teoretic, un succes cu ungurii și unul cu georgienii, cumulate cu Italia pierzând acasă cu Ungaria, ne-ar fi dus direct la Mondial. Dar, firește, Italia a învins Ungaria cu 1-0. Iar noi, doar remiză cu Georgia, 1-1.
POVESTEA: Ne trebuia un punct ca să ne securizăm prezența la baraj, dar am învins! Și a fost chiar prima victorie din istorie a României la Budapesta! Cu Hagi selecționer, România s-a impus clar, 2-0, ambele goluri marcate din prima repriză prin Adrian Ilie (11) și Marius Niculae (27). Undeva la 10.000 de oameni pe Nepstadion.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER